Una cate una toate cad pana la urma...vantul le da jos pe toate, le doboara gentil la pamant, le mangaie cu adierea lui pentru a nu le face rau. Le aseaza frumos la pamant si ele formeaza un covor, iar fluturii inghetati de frig se adapostesc in ele. Apoi eu devin rolul principal, le admir si ma minunez...sunt asa trudite dupa vara ce a trecut,care a fost plina de emotii si incarcata. Tabere, accident, recuperari,nunti, petreceri frumoase,timp petrecut cu prietenii. A fost o vara lunga si plina! Ideea e ca a trecut si ca trebuie sa invat ceva din toate astea.Domnul mi-a mai dat zile mi-a aratat cat sunt de valoros in mana Lui, doar sa vreau, sa inchid ochii si sa ma las condus de El, sa ma las ghidat de Tata!
Zilele trec, asa cum frunzele cad din copaci, dar cu ce ramanem noi? Traim noi pentru Dumnezeu, Avem ca tinta Raiul?Sau traim fara un scop pentru vesnicie...
Zilele trec, asa cum frunzele cad din copaci, dar cu ce ramanem noi? Traim noi pentru Dumnezeu, Avem ca tinta Raiul?Sau traim fara un scop pentru vesnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu